…Din nou sesiune!?…

O sa vin in continuarea Ancai si o sa spun ca 5 O’clock TeaM lucreaza intens in sesiune. Euforia Olimpiadelor este inlocuita treptat de examene, stres, cursuri multe, nopti pe jumatate dormite si convorbiri lungi. Ne vedem mai rar (1,2 ori pe saptamana)..:P si vorbim des, foarte des. A inceput schimbul de cursuri, de emotii, de energizante. Deja suntem obisnuite cu ritmul alert al examenelor, al sesiunii (mai ales dupa O.C..:D)…Dar, cum spunea si Anca, ne mai pastram putin timp si pentru noi, pentru plimbarile noastre, pentru prieteni(noi si vechi), pentru familie…

Carmen spunea zilele trecute ca noi (5 Oclock TeaM) ar trebui sa primim subiecte de examen pe care sa le rezolvam in echipa, tocmai pentru ca ne-am obisnuit asa de mult cu munca in echipa…:P…

P.S. Cam asa a “aratat” atmosfera la primul examen din sesiunea de vara …

Da, stim, lipesete “o membra”, Carmen. Nu a chiulit de la examen, era in sala alaturata (prietenii stiu de ce..:P..)..Noi suntem 174 de studenti in an si avem nevoie de vreo doua sali/amfiteatre pentru fiecare examen…:D

Signed: Roxana

Dupa o saptamana..

Ce face 5 O’clock dupa o saptamana de la  Festivitate? Ei bine, incearca sa imbine s(tres)iune, buna dispozitie, job-uri, shopping..:P

Cel mai important insa  este ca nu si-a uitat prietenii. Am avut petrecere in Spice dupa premiere, am avut cinste la Caru’ cu Bere cu echipa, Ionut si cei apropiati noua; dar iata ca nu am rezistat fara sa ne intalnim si cu Andreea si Teo. Asadar, ne-am insinuat azi la sediul Kaspersky si am avut un fel de interviu-fulger off the record. Andreea si Teo s-au bucurat de surprizele pe care le-am pregatit ( ce bine ca a venit si randul nostru sa ne revansam:P) si ne-au ascultat cu placere marturisirile de culise. Ne-am simtit, din nou, ca acasa, printre prieteni, mai ales ca ei au fost foarte interesati sa afle cum este viata de acum a castigatorilor Am facut planuri, am vorbit depre viitoare proiecte, am descoperit chiar cunostinte comune, ne-am plans de examene..Ne-am bucurat sa impartasim experiente comune din viata de student si nu numai ( ce sentiment reconfortant sa constati ca si “oamenii mari” au fost candva mici ca tine..). Suntem, la randul nostru, mandre de invitatia pe care am primit-o sa participam la prelegerile pe care Teo , Costin si Stefan le vor sustine in cadrul CERF-ului de anul acesta, de la Romexpo. Le multumim, pe aceasta cale  (in special Andreei care se ocupa intens de organizarea), ca si-au rupt o bucatica din timpul lor si ni l-au dedicat noua astazi.

Pana la urmatoare vesti, echipa are nevoie de inca putina energie pentru a trece de ultimele examene ale sesiunii, urmand ca apoi sa ne gandim si noi serios la o vacanta.

Signed: Anca.

Gustul dulce al…victoriei

Vin in completarea lui Carmen, pentru a sublinia ca probabil mare parte din succesul nostru se datoreaza faptului ca niciodata nu l-am privit ca pe o certitudine. Am trecut prin numeroase stari, de la agonie la extaz, ca sa ma exprim cliseistic, si ne-am temperat intotdeauna reciproc. Pentru ca ne-am gandit ce greu ne-ar fi sa ne facem iluzii si sa ne prabusim apoi de la o mare altitudine. Am muncit concentrat, am dormit cu tricoul de la Kaspersky pe noi..am discutat in contradictoriu, ne-am privit intrebator, ne-am relaxat impreuna cu Andreea, Teo si Ionut in cadrul intalnirilor noastre la sediul Kaspersky. Am imbinat (se pare) perfect placerea si responsabilitatea, am castigat cel putin inca 3 oameni dragi noua(:D), am avut mereu sustinere si deschidere.

Am azi curajul sa vorbesc despre ce a stat in spatele proiectului nostru, caci nu ma mai tem ca se va volatiliza totul si ne vom trezi la un moment dat ca am ramas numai cu o poveste frumoasa. Marturisesc raspicat ca nu mi se mai par vorbe spuse in vant frazele “urmeaza-ti visul”, “crede in tine”, “lucrurile bune li se intampla celor care stiu sa astepte”.. Stiu ca de cand am castigat nimic nu va mai fi la fel. Eforturile noastre vor fi de doua ori mai sustinute de acum inainte, pentru ca am trait la cote maxime placerea recompensei.

5O’clock multumeste, din nou:

• Olimpiadelor Comunicarii-pentru ca au oferit contextul afirmarii noastre si nu s-au “speriat” de criza financiara omniprezenta;
• Kaspersky Lab (prin Andreea, Teo)-pentru ca au crezut in noi si ne-au oferit, intr-un fel, “pretextul” proiectului castigator;
• lui Ionut-pentru ca ne-a convins mereu prin exemplul personal si prin experienta sa anterioara in cadrul concursului;
• profesorilor nostri de la Universitatea din Bucuresti, facultatea de Litere, specializarea Comunicarea si Relatii Publice- pentru ca toata munca lor s-a cristalizat in noi si, in sfarsit, putem sa ne aratam concret recunostinta;
• parintilor, prietenilor, iubitilor nostri-pentru ca ne-au suportat absenta indelungata, toanele, disperarea, oboseala, nervii;
• si nu in ultimul rand, onoratului juriu, care a decis in favoarea noastra si a apreciat drept “coerenta” campania pe care am propus-o.

Sa auzim numai de bine!

Signed: Anca.

Some people dream of success…

…while others wake up and work hard at it!

Asta a facut 5 O’clock TeaM. A visat mai putin, a lucrat mai mult. Si ieri a reusit!

Locul I la proba de Relatii Publice  si “Cea mai buna poveste a perioadei de inscrieri” la premiile pentru bloguri!

Probabil ca, pentru fiecare om, reusita are o definiţie specifică. In  esenţă este vorba despre valoarea pe care si-o acorda fiecare, propriei persoane. Si dupa experienta Olimpiadelor Comunicarii reusita inseamna: cunoastere si recunoastere, oameni intalniti, zambete primite, sprijin si prietenie. Ziua de 22 Mai 2009 a insemnat pentru mine nu doar o promisiune, (cum Roxana a amintit) ci o serie de promisiuni fata de mine si fata de minunatele fete cu care am format o echipa.

De multe ori, ai nevoie doar de un imbold care sa te propulseze pe drumul catre reusita. Dupa, totul depinde de tine sa ajungi la destinatie si sa ramai acolo.

Signed:Carmen

EMOTIIIIII…

E greu sa spun cum a fost…Am ajuns acolo, lumea era degajata, timpul nu mai apasa pe umerii nostri, emotiile prezentarilor trecusera de cateva zile. Era o atmosfera linistita, placuta. Nu mai asteptam nimic, am ras si am facut poze. Am intrat in sala, mi s-a parut imensa si totusi neincapatoare pentru toti oamenii de acolo.

Festivitatea a fost deschisa de Buzdugan si Morar. Rand pe rand, au inceput sa fie anuntati castigatorii probelor. Am fost intrebate daca am pregatit un discurs. Intrebarea ne-a luat pe nepregatite, nu ne vedeam ajunse pe podium. Cum a spus si Bianca: poate visam la un loc trei, poate un loc doi, dar nu eram sigure de nimic. S-au anuntat si castigatorii la proba de Relatii Publice. Emotiile au inceput sa creasca, nerabdarea, teama…Vedem ca nu suntem pe locul 3 si nici pe 2. Inima mi se face mica, mica…mai e un singur loc. “Asta e: totul sau nimic!” mi-am spus in timp ce ne tineam toate de mana. Liniste… si apoi auzim: “5 O’clock TeaM “.

Am sarit din scaune, tipete de fericire si in cateva secunde eram pe scena. Sincer, nu-mi amintesc cum am ajuns acolo. Ne-am primit medaliile si le-am multumit profilor, colegilor si, in mod special, clientului nostru, Kaspersky Lab Romania. E greu sa descriu ce-a urmat: multe felicitari, imbratisari, urari si cineva care ne tot ruga sa ne asezam la locurile noastre. La sfarsit au fost anuntate premiile pentru bloguri, iar eu am intrebat-o pe Anca:” Crezi ca avem vreo sansa?” , ea imi spune:” Nu, stai calma!“. Nu eram foarte atente la ce se intampla pe scena cand auzim: “Cea mai buna poveste a perioadei de inscrieri – 5 O’clock TeaM “. Inca euforice, am ajuns din nou pe scena. Nu ne venea sa credeam. Dupa toata nebunia am ciocnit un pahar de sampanie cu reprezentanti Kaspersky pentru ca o mare parte din succes il datoram lor. Din nou poze si o atmosfera de petrecere.

Vestea a circulat repede, am fost “bombardate” cu felicitari din toate directiile, au urmat telefoane interminabile de felicitari si multumiri. 5 O’clock TeaM a sarbatorit pana tarziu alaturi de celelalte echipe si nu numai.

5 O’clock TeaM se declara extrem de multumita de participarea la O.C. In afara premiul castigat, am invatat multe lucruri, am cunoscut oameni extraordinari, ne-am facut noi prieteni, ne-am cunoscut mult mai bine pe noi  (ceea ce ne-a unit si mai mult) si vom vedea ce va mai fi.

P.S. Carmen, stiu ca ai sa ma certi pentru asta, dar nu uita ca aseara ai facut si tu o promisiune!…:D

Signed: Roxana

Iata roadele

Nu-mi pot scoate din minte momentul acordarii premiului I. Imi revine in fata ochilor ca un bumerang: primul a fost  Morar-” Premiul la Relatii Publice e castigat de: “ , apoi reprezentantul Carpatcement, sponsorul probei, ” 5 O’clock TeaM”.  Tipete, reflectoare, o organizatoare care alerga in directia noastra: “noi? parca nu suntem noi, nu se poate sa fim noi. Ba da! Noi! Chiar noi! “

Totul in 10 secunde maxim, iar in jumatate de minut eram pe podium. De acolo nu mai vedeam decat multimea de ochi care ne privea: era fascinant! Nu mi-as mai fi luat ochii de acolo, as fi ramas asa, uitandu-ma la ei si ei la mine. Acelasi sentiment mi l-a impartasit si Roxana “Uita-te la ei. Uita-te cum ne privesc.” Mi se face pielea de gaina cand ma gandesc.

Carmen, inca de cand am intrat in sala, spunea sa stam linistite pentru ca ea are un feeling bun, clientii nostri ne intrebau de emotii… noi eram fericite pentru ca ajunseseram pana acolo. Nu o sa mint spunand ca nu speram sa ajungem pe podium. Speram, dar nu la primul loc.  Se pare ca zicala aceea cu “daca iti doresti ceva foarte mult se intampla” e adevarata. Ne-am dorit, dar n-am crezut.

 

Signed: Bianca

Zarurile au fost aruncate..

Ziua de ieri inca imi alearga prin minte, ma opresc asupra multor detalii si le tot analizez… Ce-a fost a fost,  zarurile au fost aruncate!

Se stie ca ieri galagia emotiilor a rasunat in noi. Ne-am adunat in fata Palatului Parlamentului si prima veste care “ne-a lovit” inca de la inceput a fost: “Voi prezentati primele!”. Ne asteptam sa fim primele,  dar nu ne doream acest lucru. Lumea a inceput sa apara: prieteni, colegi, profesori, membrii juriului si reprezentantii CLIENTILOR. Noi am intrat primele in sala insotite de una dintre organizatoare. Era atat de liniste in sala goala…am ascultat zambind ultimele indicatii si detalii tehnice. Emotiile s-au transformat in rasete, sala goala inspira incredere, dar treptat s-a umplut cu lume: oameni curiosi, entuziasti, echipe agitate si sustinatori. Am stat linistite la locul nostru dorindu-mi sa opresc cumva timpul care fugea. Ne-au urat bafta colegii si prietenii, dar si reprezentatii KASPERSKY. Ne-am auzit numele si ne-am indreptat spre scena. A vorbit mai intai Ionut Tecuceanu, reprezentatul Kaspersky, despre brief si apoi am urmat noi. Daca se putea auzi vocea emotiilor noastrea, sala ar fi surzit. A inceput Carmen, hotarata, sigura de ceea ce spunea, a urmat Anca, mai calma, dar afisand aceeasi siguranta. Ma uitam la sala plina, care ne asculta, la membrii juriului care rasfoiau sinopsis-ul primit de la Bianca si imi doream sa fiu in sala sa pot vedea prezentarea prin ochii lor, dar imi doream sa fiu si pe scena, pentru a le puteam urmari reactiile. Timpul a trecut incredibil de repede si am auzit-o pe Anca terminand prezentarea. Am coborat multumite de pe scena, totul a decurs fara probleme. Acolo, pe scena, s-au evaporat toate semnele de intrebare si toate temerile legate de esesc. Am coborat multumite de noi. Nu am fost perfecte, dar ne-am descurat onorabil si ne acceptam criticile. Indiferent de rezultate, noi am realizat tot ce ne-am propus pana acum: am participat la Olimpiade, am cunoscut oameni de la care am invatat, ne-am cunoscut pe noi mai bine, am muncit mult la brief si l-am rezolvat cat de bine am putut.

5  O’clock TeaM le multumeste foaaaaarrrte mult reprezentatntilor KASPERSKY: Andreea Cimpoesu, Teodor Cimpoesu si Ionut Tecuceanu. Le multumeste pentru incredere, ajutor, sfaturi si rabdare.

VA MULTUMIM!

Signed: Roxana

Timp…

Timpul si-a indeplinit promisiunea: a trecut. A trecut cu mare nonsalanta. O ultima zi….Atat a mai ramas pana la final. Acum se fac ultimele retusuri, se dau ultimele sfaturi, se asculta ultimele indemnuri. E liniste… e o liniste placuta de mai, dar e prea liniste…maine va disparea.. Emotiile isi vor face loc, ne vor asedia si ne vor conduce.

Azi 5 O’clock TeaM se intalneste pentru ultima data inainte de prezentarea finala. Campania este gata, prezentarea este predata, inca mai lucram la prezentarea orala. Carmen si Anca ne vor reprezenta, ele vor fi vocea noastra. Emotiile le testeaza de cateva zile, dar nu sunt singurele testate.  Stim ca maine va fi o zi grea pentru toata echipa, pentru toate echipele, dar vom face fata. Daca maine nesuferitele astea de emotii vor juca vreo farsa fetelor, noi, restul echipei, vom fi acolo sa le incurajam sa mearga mai departe. Avem incredere in ceea ce-am realizat si avem incredere in fetele noastre (ca altfel nu le alegeam sa ne reprezinte) . Indiferent de rezultat 5 O’clock TeaM se declara multumita de ceea ce-a realizat. Cum spunea Carmen acum cateva zile: “este loc pentru toata lumea!”

Multa bafta maine tuturor echipelor, in special colegilor si prietenilor nostri de la Grupa Mica si Juniors!

Signed: Roxana

Work hard, play hard!

Munca intensa a devenit in ultimele 2 saptamani deviza 5 o’clock TM. Inca de la primirea briefului ne-am propus sa muncim intens pentru o campanie la care, asa cum zicea Carmen, sa simtim ca am dat tot ce era mai bun din noi.

Asa ca am inceput sa lucram la cald: nici  nu iesiseram bine din curtea Parlamentului ca noi ne si gandeam la ce strategie sa abordam, pe ce drum sa o apucam, asa ca am decis ca cercetarea e locul de unde trebuie sa pornim. Si uite asa, de la cercetare, s-au legat toate: strategii, tactici, mesaje. Fiecare zi a acestor doua saptamani venea cu noi idei pentru campanie.

Dar, pentru noi, lucrul la campania Kaspersky a fost si un nou motiv de a petrece timpul impreuna “jucandu-ne”. Chiar daca obiectivul nostru a fost sa muncim nu aveai cum sa nu razi la povestile roxanei sau ideile trasnite ale fiecarei dintre noi. Uneori ne amuza chiar si oboseala adunata pe fetele noastre dupa ore in sir de concentrare si alte cateva pe la servicii si facultate.

Ce inseamna toate astea? 5 O’clock TM munceste si se distreaza muncind.

 

Signed: Bianca

Cuvintele si comunicarea

Dupa ce ii citesti pe Roland Barthes, Bertrand si Mucchielli incepi usor usor  sa intelegi . Si daca esti la Litere, Comunicare si Relatii Publice,  fii sigur ca ii vei citi (sau macar vei fi indrumat sa o faci).

Este cunoscut faptul ca traim intr-o societate in care presa, radioul, televiziunea, cinematograful, telecomunicatiile joaca un rol din ce in ce mai important in viata cotidiana. In consecinta ne este foarte greu sa ne distantam in asa masura incat sa putem studia obiectiv modul lor de functionare si influenta pe care o exercita.De foarte mult timp ne pozitionam,  fie ca vrem sau nu, ca actori si martori ai acestei puteri a comunicarii, care creste continuu.

De asemenea, raportul omului cu vizualul s-a schimbat fundamental in ultima suta de ani. Produsele media ajung sa faca parte din viata cotidiana a oamenilor iar specialistii in comunicare se confrunta cu sarcina provocatoare de a concepe produse inovatoare, mesaje care sa captiveze si sa mentina atentia publicurilor tinta. Astfel e nevoie de creativitate la nivelul imaginii si al textului prin care se intentioneaza sa se comunice.

Avem in jur oameni care cred cu tarie ca stapanesc  arta comunicarii insa se limiteaza in a se juca cu un numar restrans de cuvinte si de a se referi cu o ironie la necesitatea unor studii in acest domeniu. Toti stim,  aparent,  sa comunicam !  Dar  ne mai intereseaza oare calitatea informatiei oferite?!

Cand emitem un mesaj, acordam o mare atentie in alegerea celor mai potrivite cuvinte pentru a ne asigura ca receptorul intelege ceea ce vrem sa comunicam si procedeaza in consecinta. Prin cuvinte putem influenta, educa, distra, corija si chiar manipula . Daca in natura totul exista, in cultura totul semnifica.

Inchei cu viziunea calului Holstomer (Tolstoi – “Holstomer”) asupra cuvintelor folosite de oameni :

“Oamenii nu sunt calauziti in viata de fapte ci de vorbe. Ei nu pretuiesc atat posibilitatea de a face sau a nu face ceva cat posibilitatea de a-si spune intre ei vorbe conventionale despre diferitele obiecte. In relatiile dintre ei socotesc ca foarte importante vorbele: al meu, a mea, ale mele. Chiar despre unul si acelasi lucru, ei se pun de acord ca numai unul dintre ei sa spuna “al meu”. Si acela care, in acest joc conventional dintre ei,  zice al meu mai mult decat ceilalti,  despre un mai mare numar de lucruri, acela este socotit cel mai fericit. Pentru ce e asa, nu stiu, dar e”.

Signed: Carmen