Recompensa Olimpiadelor

28 04 2009

Ultima incursiune pe Mess de zilele trecute m-a pus in fata situatiei ciudate de a explica unui „neinitiat”  intr’ale PR-ului ce inseamna Olimpiadele Comunicarii pentru mine.

Cum calificarea in finala este cea mai notabila realizare din ultima saptamana, nu am putut sa nu o mentionez amicului meu. Dar totodata prietenia noastra fiind de conjunctura, am incercat sa trec cu modestie peste „succes” si sa abordez un subiect comun amandurora. Dar iata ca el nu s-a multumit cu atat si s-a gandit sa duca discutia mai departe, generand urmatorul dialog:

„El:Si ce puteti castiga?

Eu: Experienta!

El: Nicio recunoastere nimic??”

Si deodata  reflexivitatea si-a cerut dreptul si m-a determinat sa ma repliez asupra motivelor pentru care participam la Olimpiade.

In primul rand, e clar ca nu e vorba despre recompensa materiala, e absurd sa crezi ca cineva ar concura pentru asta. Nu este nici pe departe vorba despre interese meschine, cat despre faptul ca e visul oricarui pasionat de comunicare sa isi gaseasca mediul propice afirmarii sale. Sau daca nu al afirmarii, macar al invatarii practice, al aplicarii unor notiuni pe care scoala le abstractizeaza in general in mod exagerat. Este sansa autoevaluarii si a adaptarii propriei viziuni la o realitate care se schimba de la o secunda la asta. Ieri vorbeam despre PR-ul clasic, astazi vorbim despre  PR 2.0 (dupa cum bine spunea Sorin Tudor la conferinta de luni), maine oare ce urmeaza…?

Vii la Olimpiade pentru ca astfel construiesti temelia profesiei de comunicator. Pentru ca inveti, gresesti, esti corectat, reconstruiesti, iar gresesti, te redresezi..pana gasesti formula potrivita. E drept, timpul efectiv de rezolvare a briefului este destul de scurt, dar e esential sa intelegem ca, indiferent de rezultat, experienta nu se opreste aici, ci ne motiveaza sa mergem mai departe. Confruntarea reala cu clientul, indrumarea facuta de un specialist in domeniu, eforturile de gandire si de coeziune ale echipei, emotiile prezentarii, bucuria victoriei sau tristetea infrangerii, toate se cristalizeaza in noi si ne „rafineaza” fara sa ne dam seama.

Cred ca explicatia mea a folosit partenerului meu de dialog sa inteleaga entuziasmul, dar si temerile mele, care, a propos, au  luat proportii acum , inaintea sesiunii de briefing. Sper din suflet sa avem succes maine si sa ne pliem perfect pe cerintele brief-ului pe care il vom primi . Doamne ajuta!

Signed: Anca

Reclame

Acțiuni

informatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: