Despre conferinte si nu numai

3 05 2009

Politca luata in serios poate fi extrem de periculoasa. Politicienii se mandresc cu  natura lor de zoon politikon si ii citesc, desigur intre  pauzele de solitaire sau butonatul telefoanelor, pe Aristotel si Cicero. Daca nu reusesc sa decripteze textele, intotdeauna exista modelul mai simplu al “panem et circens” pe care il aplica cu  constanta precum si  evidenta admiratie fata de un Nero impaciuitor : Eu te ridic, eu te ard! (vezi Basescu ce-i “arde pe corupti”! ).

Jonathan Swift  spunea ca cearta este cea mai rea forma de conversatie. Demonstrat si faptul ca a merge impotriva curentului capata iz de disidenta. Atunci care ar fi reteta prin care un intelectual sa ramana respectabil intr-o confruntare  si sa ramana intelectual ? Poate o evitare a confruntarii?! Toate intrebarile acestea s-au nascut in contextul conferintelor din ziua a doua.

Andrei Stoiciu  a prezentat un studiu de caz al campaniei lui Barack Obama referindu-se si la implicatiile pentru contextul electoral romanesc. Nu pot decat sa aplaud din nou prezentarea dar in special profesionismul cu care a raspuns intrebarilor din sala. Cetatenii responsabili si cu drept de vot, castigat pe spinarea unor generatii, vor schimbare! Dar mai doresc sa stea comod pe un scaun si sa admire; au nevoie de vedete pentru a le spune sa citeasca,  de politicieni sa le stranga mana. Un sfat simplu dat de acelasi vorbitor avizat: “In momentul in care politicianul isi va incepe discursul cu : <Eu am facut…> este momentul sa va ridicati de pe scaun si sa plecati!”.

Poate de aceea la conferinta povestilor de campanie nu am rezistat pana la sfarsitul discursurilor cu iz de lauda a venerabilior vorbitori. In afara de doamna Adriana Saftoiu care nu a uitat ca se afla la o conferinta pentru oameni interesati de  comunicare, ceilalti s-au  imaginat la o dezbatere televizata in care isi platesc cu bani buni promovarea pe sticla. Bogdan Olteanu a insistat sa demonstreze  termenul de infatuare printr-un gest incarcat de imaturitate, lipsa de diplomatie si respect pentru o sala intreaga. A preferat sa arunce numele lui Victor Ponta pe podea (la propriu) pentru ca mai apoi sa paraseasca sala…definitv. Noi ii multumim pentru “discursul” mai mult decat sugesiv si in mod evident, cum spun americanii, he made his point!

Evident, politica se face stergand pe jos cu numele oponentului si intorcand spatele electoratului!

Pana la urma, sa ne amintim de celebrul dicton: O tempora, o mores!

Signed: Carmen

Reclame




Recompensa Olimpiadelor

28 04 2009

Ultima incursiune pe Mess de zilele trecute m-a pus in fata situatiei ciudate de a explica unui „neinitiat”  intr’ale PR-ului ce inseamna Olimpiadele Comunicarii pentru mine.

Cum calificarea in finala este cea mai notabila realizare din ultima saptamana, nu am putut sa nu o mentionez amicului meu. Dar totodata prietenia noastra fiind de conjunctura, am incercat sa trec cu modestie peste „succes” si sa abordez un subiect comun amandurora. Dar iata ca el nu s-a multumit cu atat si s-a gandit sa duca discutia mai departe, generand urmatorul dialog:

„El:Si ce puteti castiga?

Eu: Experienta!

El: Nicio recunoastere nimic??”

Si deodata  reflexivitatea si-a cerut dreptul si m-a determinat sa ma repliez asupra motivelor pentru care participam la Olimpiade.

In primul rand, e clar ca nu e vorba despre recompensa materiala, e absurd sa crezi ca cineva ar concura pentru asta. Nu este nici pe departe vorba despre interese meschine, cat despre faptul ca e visul oricarui pasionat de comunicare sa isi gaseasca mediul propice afirmarii sale. Sau daca nu al afirmarii, macar al invatarii practice, al aplicarii unor notiuni pe care scoala le abstractizeaza in general in mod exagerat. Este sansa autoevaluarii si a adaptarii propriei viziuni la o realitate care se schimba de la o secunda la asta. Ieri vorbeam despre PR-ul clasic, astazi vorbim despre  PR 2.0 (dupa cum bine spunea Sorin Tudor la conferinta de luni), maine oare ce urmeaza…?

Vii la Olimpiade pentru ca astfel construiesti temelia profesiei de comunicator. Pentru ca inveti, gresesti, esti corectat, reconstruiesti, iar gresesti, te redresezi..pana gasesti formula potrivita. E drept, timpul efectiv de rezolvare a briefului este destul de scurt, dar e esential sa intelegem ca, indiferent de rezultat, experienta nu se opreste aici, ci ne motiveaza sa mergem mai departe. Confruntarea reala cu clientul, indrumarea facuta de un specialist in domeniu, eforturile de gandire si de coeziune ale echipei, emotiile prezentarii, bucuria victoriei sau tristetea infrangerii, toate se cristalizeaza in noi si ne „rafineaza” fara sa ne dam seama.

Cred ca explicatia mea a folosit partenerului meu de dialog sa inteleaga entuziasmul, dar si temerile mele, care, a propos, au  luat proportii acum , inaintea sesiunii de briefing. Sper din suflet sa avem succes maine si sa ne pliem perfect pe cerintele brief-ului pe care il vom primi . Doamne ajuta!

Signed: Anca





Conferintele

25 04 2009

De acum ne vedem la conferinte banner_oc_220x157_alb5