„as time goes by….”

Desi timpul trece si o data cu el vremurile si oamenii se schimba, noi mergem mai departe in planurile de viitor. E ca si cum am minti ca noi nu ne schimbam, ca timpul nu ne afecteaza. De fapt, timpul ne-a schimbat. Ne-am maturizat, ne-am indragostit, ne-am gasit drumul si il urmam.

Ieri am aflat ca OC nu se mai tin anul acesta. De ce? Se pare ca a fost prea mare criza lui 2010, fata de ce a fost anul trecut. Oricum, si in 2009 s-a resimtit acest val ( mai mult mediatic) al crizei. Asta m-a facut sa ma gandesc ca, intr-adevar, am avut noroc ca am participat anul trecut.

Facand o retrospectiva constat ca OC mi-au adus implinire si dezamagire, in acelasi timp. Dezamagirea a venit din concurentialitatea creata de instante exterioare (normale, pana la urma), iar implinirea din marele premiu, evident. Insa OC mi-au mai demonstrat ceva: ca prietenia cunoaste granite cand nu are fundatie solida.

Cu toate astea, am realizat atunci cand am alergat spre ocuparea locului 1 ca pot, ca nu am gresit cand am renuntat la un vis de ani de zile pentru un drum necunoscut, ca viata mi-a rezervat ceva mai bun. Mi-am primit, inca o data, confirmarea ca destinul imi manuieste viata mai bine decat o fac eu.

Sa ramana mereu asa 🙂

Signed: Bianca

RT

Ar fi atat de simplu sa scriu doar: RT @anca_ela: „Dintotdeauna am visat sa am o echipa…”. Nu am nevoie de zeci de cuvinte pentru a descrie acest mesaj. Doar de emotii!

In timp ce in jurul nostru realitatea coboara-n ecrane si experimentam o lume a vitezei  (nu inca supersonice, in Romania…pe alocuri,  inca se mai poarta viteza melcului) tin sa va marturisesc ca noi ne-am gasit, pe vreme de toamna vitrega, un locusor caldut si moale in Laborator. Si nu in orice laborator, chiar in Kaspersky Lab!

Momentan, preparam evenimente si amestecam ceaiuri pentru a face fata virusilor (nu dintre  cei internauti)! Crestem intr-o familie frumoasa si ne bucuram de fiecare preparat iesit din laboratorul nostru!

Asa cum un domn dragut mi-a urat intr-un e-mail, la fel va zic si eu:

Lumina verde!

Signed: Carmen

:)

Am recitit fara sa vreau articolul scris de Anca in euforia victoriei. Mi-am readus aminte sentimentul de atunci si interminabilele discutii despre momentul reusitei si totodata recunoasterii noastre. Olimpiadele Comunicarii au ramas in istoria noastra si noi intr-a lor ( pe site) ca un punct pe axa vietii. Punctul mai 2009: cea mai frumoasa serbare a zilei mele de nastere. Noi am sarbatorit inainte de vreme, din „vina” mea, recunosc.

Ce vroiam, de fapt, sa spun? Ca OC-ul a fost punctul de rascruce, dupa care fiecare a mers pe drumul ei. Facultatea ne aduce impreuna, insa, in fiecare saptamana. Ne vedem pe fuga in pauze, facem planuri de plecare in cateva secunde in timpul cursurilor si ne luam inima in dinti sa ramanem 5 O’clock. Acelasi 5 O’clock curios si entuziasmat, care isi impartaseste experientele de zi cu zi si, mai nou,  experientele  „muncitoare”, pentru ca dupa Olimpiade toate ne-am angajat si avem norocul sa lucram in domeniul care ne place si langa oameni care cred in noi si in munca noastra.

Signed: Bianca

„Dintotdeauna am visat sa am o echipă..”

Cuvintele pe care le-am auzit la Andreea astazi au rezonat cu starea mea de spirit si mi-au reconfirmat inspiratia alegerilor pe care le-am facut. De ceva vreme traiesc sentimentul reconfortant al apartenentei si este minunat. Ma regasesc in cei din jur si asta ma face libera si totodata legata de oamenii acestia.

Desi de multe ori stau cu inima stransa din cauza inerentei nesigurante a viitorului, ma linistesc atunci cand vad ca exista cineva care lupta pentru noi si pentru coeziunea echipei. Grijile se risipesc mai mult chiar cand imi dau seama ca acel „cineva” manifesta atat autoritate, cat si pasiune.

Daca Andreei i s-a indeplinit un vis, atunci ce putem spune noi care traim o poveste..?Ne place sa credem ca Olimpiadele sunt, cel putin pentru moment, mai mult decat un „a fost odata ca niciodata”, caci se pare ca ele au influentat decisiv vietile noastre. Ne bucuram sa descoperim zilnic ca de atunci crestem impreuna, desi fiecare are si traseul propriu.. Obiectivul? Echipa Kaspersky, o mare familie. Si pentru asta, ne punem toate resursele la bataie.

Nota bene: Se pare ca echipa traverseaza o perioada de efervescenta a climatului; altfel nu imi explic faptul ca atat eu, cat si Roxana ne-am gandit sa scriem azi… sau poate e un fel de training pe care il facem pentru un proiect maret..sa nu spunem mai multe 🙂

Signed: Anca.

Punct si de la capat

Un lucru e sigur: zilele de vara sunt de mult apuse, iar din vacanta au mai ramas cateva zile. Multe intamplari ne-au rezervat luniile care au trecut. Pe langa escpade de cateva zile la munte, la mare, acasa sau calatorii in tari straine, am si lucrat. O perioada am fost 5 O’clock, apoi am urmat directii diferite si fiecare a ramas cu ceva: o amintire, o invatatura, un sfat, un regret sau o parere de rau . Stiam ca va veni acest moment si nu vom putea ramane peste tot in aceasta formula. Au fost momente placute, dar si unele mai putin placute…am mai colectionat o serie de aminitiri.

-Ce planuri are 5 O’clock?

– Sa inceapa facultatea…

-Cum va fi anul 3 de facultate?

-Habar n-am… cel mai probabil al naibii de greu, dar si de frumos in acelasi timp.

Inceperea facultatii aduce si ea cateva schimbari: un nou program, poate noi profi, noi proiecte si schimbarea locuintei (pentru unele dintre noi).

Pana la noi vesti punem punct si incercam sa se intreptam catre un nou capat.

Signed: Roxana

S-a terminat…..vacanta!

Probabil ca va intrebati ce mai face 5 O’clock. Nu foarte multe fata de asta-vara, cu exceptia calatoriilor care pe moment au fost oprite 😦 . Am devenit fete serioase si am pus burta pe traba si pe carte, caci vine licenta.

Acum, ne ocupam mai mult de consolidarea carierei noastre, de pus bazele, de invatat mai mult decat ne invata cartile. Din pacate, asta cere timp ( nu si bani:P). In vacanta am descoperit nu doar locuri noi, dar si cum sa le „rumegam”. Unele dintre noi au aflat ce inseamna primul job, altele cat de greu te desparti de el pentru a merge mai departe.

Dar cea mai importanta dintre toate invataturile verii zic eu ca a fost cea cand am aflat ca aprecierea calitatilor profesionale este subiectiva si depinde de ochiul critic al „ajutorului de bucatar”. Bucatarul va face mancarea mai buna daca asistentul lui ii va pregati ingredientele, dar ce se intampla atunci cand ajutorul le incurca? Sau se impune in fata bucatarului? Las intrebarea deschisa ca sa judecati voi.

5 O’clock hai la film ca sa ne destindem 😀

Signed: Bianca

Da, vacanţă!

…chiar daca este vorba, uneori, de 3 ore pe zi sau de 2 zile pe saptamana. Pana acum avem asa: 12 zile in Turcia (Roxana – pe care o astepam cu nerabdare pe plaiuri mioritice), 2 saptamani in Paris (Anca – careia ii dorim tous les plaisirs du monde :D), alte 10 zile in Grecia ( dana-de care ne este foarte dor), 1 saptamana la Marea Neagra (Bianca)  si ultima,  dar nu cea din urma,  subsemnata. Visul suprem- cateva zile in Praga sau macar in varful Muntilor Carpati, avand drept singura tehnologie avansata, becul. Cum spunea si Anca, ce vacanta e aia in care laptopul este conectat non-stop la Internet?

Intr-adevar, rusinos de mult timp a trecut de cand nu mi-am mai asternut gandurile pe foi virtuale, proprietate 5 O’clock TeaM. Cu roseata in obraji, privire in pamant, maini la spate, va spun : „Imi pare rau! Nu o sa se mai intample!”

Daca cineva se intreba, sunt bine sanatoasa! Si acum mai ridic privirea catre medalia de la Olimpiadele Comunicarii, agatata intr-un cui, pentru a-mi aduce aminte de momentele frumoase din acea perioada. In prezent, lucrez intr-o echipa frumoasa, invat, ma implic in proiecte umanitare, cunosc oameni, zambesc si da,incerc sa vad lumea in culorile verii (desi Roxana, pare-se ca are ceva cu plansul 🙂 )

Cu promisunea de a scrie mai des, tastez Fin pentru acest post!

P.S.: Pentru Roxana – Ochiul meu nu este critic, este albastru inchis cand supravegheaza!! :))

Signed: Carmen

Vacanta…?!

Se pare ca pentru 5 O’clock e de-ajuns initiativa de a scrie a unui singur membru al echipei si reactiile in gasca se starnesc in lant. A fost suficient postul Roxanei ca sa ne oprim putin din activitatile de la masa rotunda si sa ne amintim nostalgice de perioada noastra de glorie:P.

In mod cert, succesul olmpiadelor ramane punctul de referinta al tineretii noastre :)) Iata ca se fac 3 luni de atunci si e clar ca acest concurs a devenit liantul nostru. Mie mi s-a indeplinit visul de a lucra in aceasta formula si, desi stiu ca nimic nu este etern, incerc sa ma bucur la maxim de zilele astea.

Noi nu prea cunoastem notiunea de vacanta, insa stim ca zilele insorite nu sunt departe. De aceea, ne straduim sa  facem din fiecare moment petrecut impreuna o „fotografie pentru vesnicie”..adica sa construim macar o atmosfera de vacanta, desi… cine a mai vazut vacanta cu laptopul conectat non-stop la Internet ? 😛

Pe scurt, 5 O’ clock trece printr-o noua etapa a existentei sale, creeaza impreuna proiecte care chiar se aplica, intra in sedinte si dezbate constructiv, cu alte cuvinte..face cariera :))

Invit mai departe colegele sa completeze mozaicul de ganduri initiat de Roxana.

Signed: Anca.

Vacanta….

Cat de mult a trecut…Deja e luna august, vacanta e la jumatate…5 O’Clock TeaM n-a lenevit, ci s-a bucurat de fiecare zi, a lucrat, s-a plimbat, a plans si a ras. Acum suntem toate cinci la o masa, fiecare are cate o activitatea:  Anca si Bianca lucreaza la proiect, Carmen scrie un articol(sincer nu stiu despre ce, dar pare foarte concentrata), Dana lucreaza la o prezentare, iar eu(Roxana) iau o pauza si postez aici pentru ca mi s-a facut dor. Mi s-a facut dor de atmosfera de acum cateva luni, de Olimpiade, de emotii, nervi si euforia acelor zile.

Ce-am mai facut noi…Dap, lucram in aceasi formula si in acelasi stil. Fiecare stie ce are de facut si isi duce la bun sfarsit sarcina, avem pauzele noastre, discutiile noastre, confidentele noastre, glumele noastre, escapade…Dar este loc si pentru oameni noi.

Ne pregatim de vacanta (unele dintre noi..:D). Bianca tocmai s-a intors de la mare, eu plec saptamana aceasta, Dana si Anca pleaca peste doua saptamani si Carmen in septembrie. Vara trece cu repeziciune si nesimtire, cu bune si rele, cu nopti caniculare, cu vizite de weekend la mare si cat mai multe vizionari de filme
(ne-am propus sa vedem cat mai multe filme vara asta si sa citim cat mai mult..:D).

Ma lasa inspiratia si pentru a scapa de ochiul critic al lui Carmen am sa dau cuvantul cui mai doreste…:P

Pana la noi vesti…Toate cele bune si zile mai putin caniculare!

Signed: Roxana

5 O’clock isi recupereaza fortele

5 O’clock TeaM isi reface tonusul dupa Bookfest. Echipa  noastra a avut o saptamana grea:  a lucrat 10 ore/zi  pentru festivalul de carte. Lume multa, agitatie, carti si mai multe. De unde sa incepi? Ce sa alegi?

Printre indicatii si informatii ne-am refacut stocul de lectura. Era imposibil sa rezisti tentatiei de a nu-ti lua macar o carte. 130 de edituri in 4 pavilioane= sute de carti. E drept ca nu toate erau bune de citit sau destinate publicului ceva mai luminat, dar majoritatea meritau citite. O viata nu ar fi de ajuns pentru toata cartile care mi-au placut…nici buzunarele, asa ca m-am rezumat la 5. Fetele au fost la asentimentul meu si au facut economie la buzunar, dar si-au imbogatit sufletul de cititoare.

Spre bucuria noastra am vazut multi parinti si bunici care si-au adus micutii la standurile cu carti, chit ca erau de povesti. Ne-a bucurat pentru ca au realizat importanta familiarizarii lor cu foile de citit, nu doar de mazgalit.

Daca ati ratat cumva Bookfestul de anul acesta va pot spune ca, pe langa multitudinea de carti lansate, ati ratat ocazia de a lua un autograf de la autorul preferat si de a vedea cateva filme bune. Nici concertele nu au fost rele. Si daca banii au fost problema va anunt ca totul a fost gratis.

Pacat , insa, de unele probleme administritative care ne-au dat batai de cap. Fiecare lucru frumos are si o parte urata, ce sa-i faci? All in all, totul e bine cand scapi cu bine din furtuna. Noi am scapat cu o inghetata, aseara 🙂

Signed: Bianca